Biletele de intrare la Casa Memoriala Stan Ioan Patras - Muzeului Maramuresului se pot folosi conform programului de vizită.
Program vizitare: Zilnic
Vara: 10:00 - 18:00 (15 aprilie – 30 septembrie) Ultima intrare: 17:30
Iarna: 08:00 - 16:00 (1 octombrie – 14 aprilie) Ultima intrare: 15:30
Casa Memorială Stan Ioan Pătraș se poate vizita la adresa Săpânța strada Principală, la numărul 445.
Este specifică subzonei Valea Tisei. Planul cuprinde trei încăperi: tinda la mijloc, o cameră la stradă şi una înspre grădină. Prispa cu stâlpişi cu arcade este dispusă pe faţadă în dreptul camerei de la drum şi a tinzii. Accesul în camera dinspre grădină se face printr-o uşă practicată în peretele din capătul prispei. Acoperişul este în două ape, din ţiglă. Portiţa şi stâlpii gardului sunt pictaţi.
Casa a aparţinut meşterului Stan Ion Pătraş, renumit pentru crucile sculptate şi pictate în cimitirul din Săpânţa. Interiorul este amenajat în spiritul tradiţiei locale. Sunt expuse zeci de sculpturi în basorelief pictate, specifice creaţiei artistului. În curte se păstrează atelierul său, în care urmaşii îi continuă meşteşugul.
Meșterul popular Ioan Stan Pătraș este cel care a sculptat și pictat crucile din Cimitirul Vesel – cele care au transformat un loc trist în atracția turistică de azi. Casa memorială situată pe o stradă lăturalnică, la circa 200 metri de Cimitirul Vesel, este o casă de lemn, cu pridvor, curte, un atelier. Se pot vedea două încăperi în care sunt expuse lucrări realizate de meșter. Succesorul lui Ioan Stan Pătraș, Dumitru Pop este cel care are grijă de muzeu, cel care continuă îndeletnicirile legate de sculptură și pictură. Dumitru Pop afirma despre începuturile crucilor din Cimitirul Vesel: “(…) a murit un tânăr înecat în râul Tisa şi el, fiind bun prieten cu acesta, i-a făcut o cruce pe care scria: “Acest tânăr a fost înecat în râul Tisa, Zapca Gheorghe, în anul 1935, la vârsta de 18 ani”. De la acea cruce a început această îndeletnicire a lui Stan Ioan Pătraş să facă cruci pentru cimitir.”
“(…) Stan Ioan Pătraş rămâne orfan, tatăl său murind în Primul Război Mondial. Ca să se întreţină (…) de la 16 ani, începe să facă cruci în vechiul cimitir de pe dealul Săpânţei, din anul 1935. Satul era minat şi, pentru a intra în sat, oamenii au trimis în faţa lor turmele de oi, astfel încât, multe dintre ele au fost sacrificate pentru salvarea vieţilor omeneşti. (…) a fost martor la această suferinţă (…) de aceea, în primii ani, pe fiecare cruce, a desenat şi câte o oaie, indiferent dacă cel înmormântat era sau nu crescător de oi. Prin risipirea oilor pe cruci, meşterul a reuşit să le îngroape pe toate.” Mihali Nicoară, “Săpânţa – plăcerea textului” revista “Familia Română” 2013, p.31.
Ioan Stan Pătraș (1908-1977) de tânăr a fost atras de arte populare, sculptură, pictură și poezie. Din 1935 a început să facă cruci de lemn de stejar, pictate, pe care erau inscripționate scurte povestiri naive, epitafuri, prezentând soarta oamenilor la un mod amuzant, ironic – de multe ori în stil arhaic și cu greșeli gramaticale. Stilul a fost perfecționat prin trecerea la basoreliefuri-sculptate și colorate în nuanțe viguroase; predomină un albastru puternic și sălbatic, denumit în timp albastru de Săpânța. Meșterul a sculptat și porți maramureșene, troițe, diferite elemente ale caselor de lemn, inclusiv a realizat șindrilă; a făcut și mobilier, scaune, dulapuri, cuiere ș.a.m.d. Mobilierul pictat expus la casa memorială are asemănare cu mobilierul pictat tradițional în comunitățile maghiare din zona Călata; la fel, farfurii pictate expuse aici aparțin evident unor meșteri maghiari. Ioan Stan Pătraș era un om destul de pragmatic și ancorat în realitate, care a integrat armonios diferite idei și elemente. De-a lungul vieții a creat circa 700-800 de cruci de genul celor din Cimitirul Vesel; textele acestora au format un fel de arhivă care prezintă existența și dispariția generațiilor succesive ale țăranilor din Săpânța. Creațiile lui sunt armonios integrate în asta populară maramureșeană.
