Casa Sfatului, vechea primărie a oraşului, reprezintă cel mai important monument laic al Brașovului.
La 23 decembrie 1420, Adunarea Districtului Ţării Bârsei a emis un document în care se stipulează că reprezentanţii breslei blănarilor braşoveni, la fel ca şi înaintaşii lor, au îngăduit „Provinciei Ţării Bârsei” să-şi construiască deasupra bolţii de vânzare a breslei o cameră pentru „acordarea dreptăţii” şi pentru şedinţele Magistratului (Sfatul orăşenesc).
În 1515, judele Braşovului a primit 50 florini necesari construirii turnului. Fortificația a fost construită în perioada 1521 – 1528. Un document din 1520 ne informează că edificiul era format doar dintr-o singură încăpere având dimensiunile de 5 metri lăţime şi 12 metri lungime, în care se aflau o sobă, patru mese cu bănci şi un dulap pentru acte. Acelaşi document atestă existenţa unui ceas (al doilea din oraş după cel din Biserica Neagră).
La începutul secolului al XVII-lea, turnul a devenit „turnul trompeţilor”, denumit după paznicul care urcat în turn, sufla din trompetă la fiecare oră, marcând orele zilei.
Din anul 1521 se păstrează prima menţiune despre închisoarea aflată în Casa Sfatului.
La 5 iulie 1608, un mare incendiu a izbucnit după ce turnul a fost lovit de un fulger. Incendiul a fost stins doar după ce peste foc a fost turnat vin, oţet şi lapte.
La 16 septembrie 1608, în vârful turnului a fost aşezat globul din aramă care va fi înlocuit în anul 1661. În anul 1646 edificiul a fost renovat. După un puternic cutremur în dimineaţa zilei de 17 iunie 1662, la 2 iulie, turnul s-a prăbuşit în proporţie de două treimi, lucrările de refacere durând trei ani şi costând 6.000 florini.
La 21 aprilie 1689, Marele incendiu a distrus oraşul, Casa Sfatului fiind grav afectată. Acum a fost arsă parţial arhiva care era depozitată într-o boltă de la primul etaj. Efectele dezastrului au fost înlăturate abia în anul 1691, când a fost terminată renovarea clădirii.
În perioada 1770 – 1778 au fost demarate ample lucrări de refacere. Au fost tencuiţi pereţii, a fost renovat acoperişul, care a primit forma unui bulb de ceapă, a fost realizată stema oraşului pe frontispiciul clădirii şi au fost construite noi încăperi necesare desfăşurării activităţii administrative şi judecătoreşti. În interior au fost cioplite în piatră ancadramentele uşilor şi ferestrelor, scările de acces, precum şi alte elemente decorative. În anul 1778, Casa Sfatului avea, cu unele modificări, forma păstrată până astăzi.
Între anii 1835 – 1837 au fost construite încăperile de la mansardă și a fost renovat acoperişul. În anul 1870 a fost introdus iluminatul cu gaz al clădirii, iar în 1874 s-a amenajat cântarul oraşului, strămutat din Casa negoţului.
În 1876, administraţia oraşului s-a mutat într-o clădire nouă. Casa Sfatului a rămas doar depozitara valoroasei arhive a oraşului, păstrată aici până în 1923, când a fost mutată la Bastionul Fierarilor.
Printr-o hotărâre a reprezentanţei oraşului din 26 noiembrie 1902, clădirea urma să fie dărâmată, dar, în urma protestelor comunităţii locale, hotărârea a fost retrasă în anul 1903. În perioada 1909 – 1910 a fost construit acoperişul de formă piramidală, cu ţigle colorate în negru şi galben, acoperiş neschimbat până în prezent.
În anul 1950, vechea primărie a devenit muzeu, destinaţie rămasă neschimbată până în zilele noastre.
În prezent, în Casa Sfatului funcționează expoziția permanentă a Muzeului Județean de Istorie Brașov și expozițiile temporare.
